Sat, comuna Avrămeni, situat la circa 4 km sud-vest de reşedinţa comunei şi circa 8 km nord-est de oraşul Săveni, pe dreapta Pârâului Bodeasa.
Aşezarea s-a întemeiat cu locuitori din satele Adâncata, Zamostea şi Zvorâştea, atunci în judeţul Dorohoi, care au primit aici pământ în urma împroprietăririi din anii 1919-1922, în moşia generalului Băicoianu, pe teritoriul Săveni.
Numele satului s-a dat în memoria marelui aviator român „flăcăul din Binţinţi”, Aurel Vlaicu, al cărui eroism tehnico-ştiinţific sfârşit tragic era proaspăt.
Din Adâncata au venit familiile: Ababei, Agafiţei, Cucoş, Diaconu, Luca etc.; din Zamostea au venit familiile: Corniciuc, Crâşmaru, Maticiuc etc.; din Zvorâştea, familiile: Macoviciuc, Petrenciuc, Stoica, Ursaciuc etc.
Primii locuitori veniţi aici în primăvara anului 1920 şi-au construit ca locuinţe bordeie, la Odaie. Perimetrul satului s-a delimitat în anul 1925, când s-au construit şi cele dintâi case.
Biserica din satul Aurel Vlaicu, din paiantă (furci de lemn şi vălătuci de lut), este adusă din satul Viişoara din stânga Prutului, sat vizavi de satul Mitoc, din dreapta Prutului, în anii 1929-1930.
Preoţi slujitori: Guţu Ilie, Hurghiş V., Telcucă Ioan, Irimia Cristian, Avărvări Ilie, Andricioaie Daniel-Marius.
Şcoala din satul Aurel Vlaicu s-a înfiinţat în anul 1923[1], cu învăţătorii Ioachim Halunga şi soţia sa. Şcoala şi-a început activitatea în casa săteanului Alex. Cimpoilă.
În anul 1928 se construieşte primul local de şcoală, cu pereţii din chirpici de pământ, cu două săli de clasă şi locuinţa dirigintelui.
Între anii 1959-1960 se construieşte un alt local de şcoală tot din chirpici, cu patru săli de clasă.
Între anii 1926-1958 şcoala a funcţionat cu clasele I-IV, apoi cu clasele I-VII până în 1964, când devine şcoală cu clasele I-VIII. În anul şcolar 1975-1976 şcoala din satul Aurel Vlaicu era frecventată de 162 elevi sub îndrumarea a 12 cadre didactice.
[1] Gazeta Dorohoiului, 22 august 1925.
